Securitatea cibernetică reprezintă o premisă esențială pentru dezvoltarea economiei digitale. Mai mult de atât, ea este necesară pentru a asigura siguranța și caracterul privat al datelor utilizatorilor de servicii digitale.
Securitatea cibernetică a căpătat un loc special în dezbaterile cu privire la efectele revoluției digitale. Pe de o parte, aceasta reprezintă un subiect lăsat în mod tradițional la latitudinea specialiștilor în tehnologia informațiilor și comunicării, iar, pe de altă parte, este deseori abordat ca fiind o componentă integrantă a strategiilor de apărare a statelor.
Astfel, avem de-a face cu două perspective: prima este cea prin care riscurile de securitate cibernetică sunt privite ca evenimente particulare și limitate, care vizează actori specifici (fie ei indivizi, companii sau instituții); cea de-a doua perspectivă este cea care vede în riscurile de securitate cibernetică amenințări existențiale la adresa statelor.
O dată cu aceste două perspective apar și două poziții opozante: cea a promotorilor drepturilor și libertăților civile în spațiul online și cea a promotorilor securității, ca și condiție esențială și premergătoare a libertății. În această dezbatere se încadrează probleme precum caracterul privat al datelor, raportul dintre stat și furnizorii de servicii digitale în ceea ce privește soluționarea amenințărilor cibernetice, sau standardele de criptare.
În România securitatea cibernetică este formulată ca aflându-se printre prioritățile guvernului român, care a observat lipsa unei serii de proceduri (și, implicit, a unor politici) care să descrie direcțiile de acțiune în eventualitatea unor amenințări cibernetice. În ceea ce privește atitudinea românilor față de problemă, conform datelor Eurostat, 33% din utilizatorii Români sunt preocupați cu privire la abuzarea informațiilor personale în spațiu online, iar 37% sunt preocupați de aspecte legate de securitatea plăților online.
În final, a fost identificată o nevoie a adaptării și armonizării legislației naționale pentru securitatea cibernetică, nevoie care se regăsește atât la nivel instituțional, cât și la nivelul entităților private. Momentul care a făcut, totuși, publică dezbaterea cu privire la caracterul politicilor din acest domeniu a fost cel al demersurilor privind Legea pentru Securitate Cibernetică (lege care a fost respinsă de către Senatul României).