Faptul că schimbările tehnologice aduc cu sine schimbări sociale este greu de contrazis. Direcția acestor schimbări este, însă, de multe ori pusă sub semnul întrebării, iar acest lucru este valabil și în ceea ce privește revoluția digitală și impactul acesteia asupra structurii societății.
Pe de o parte, digitalizarea poate contribui într-un mod pozitiv la capacitarea indivizilor, făcând accesibile pentru mulți oportunități economice, informație și cunoaștere care, în alte condiții, ar fi fost mult mai dificil de accesat.
În același timp, noile tehnologii au generat ceea ce numim “decalajul digital” (digital gap), o formă de inegalitate socială determinată de accesul la internet, dar și de gradul de alfabetizare digitală.
Aceasta poate fi observată atât la nivel global, unde diferențele în ceea ce privește accesul la internet între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare sunt semnificative, dar și în comunitățile locale, unde factori precum mediul economic, geografia și cultura favorizează, la rândul lor, acest decalaj digital.
Astfel, în contextul în care internetul a devenit un factor important pentru aspecte ale vieții sociale precum educația, sănătatea, obținerea unui loc de muncă sau participarea civică, cei care nu dispun de mijloacele tehnologice și abilitățile necesare pentru a utiliza internetul se află într-o poziție defavorizată.
În același timp, incluziunea digitală este importantă în măsura în care oferă indivizilor instrumentele necesare pentru a lua parte la aceste procese, alături de informații esențiale despre drepturile și oportunitățile pe care aceștia le au.
Ultimele statistici sugerează că România nu stă foarte bine la acest capitol.
Doar 52% dintre români utilizează internetul (spre deosebire de 72% la nivel european), 32% nu au utilizat niciodată internetul, iar doar 26% dețin abilități digitale de bază. În ceea ce privește forța de muncă, doar 46% dintre românii dețin abilități digitale de bază sau superioare.
Acest lucru, combinat cu procentul alarmant de 40% de români care se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, ne determină să sesizăm o nevoie presantă de a spori numărul de români care utilizează internetul și care au abilitățile necesare pentru a profita din plin de oportunitățile oferite de acesta.
Ameliorarea situației poate fi realizată, în acest caz, prin îmbunătățirea infrastructurii de telecomunicații, dar și prin oferirea și încurajarea educației digitale pentru cetățeni de toate vârstele.